imi place ploaia de la miezul noptii.
ploaia care asteapta sa-mi termin aiurarile pe strazi, ca sa ma agate in drumul spre casa. o iubita desfranata, de o ciudata fidelitate.
imi place ploaia de la miezul noptii. ploaia pe care o aud cazand pe casca, care mi se aseaza in pietre colorate pe viziera.. nu mai vad nimic si de cele mai multe ori nici nu prea imi pasa.
intuiesc drumul si oricum sunt cu gandul altundeva..
si cu toate astea imi sare in ochi dobitocul care imi intoarce in fata. din doua manevre, sa sa fie sigur ca ma pot infige in el.
cumva n-o fac. injur in 9000 de ture pe minut. si cuvintele tac.
imi place ploaia asta de la miezul noptii. cand intre masini, la semafor, imi aluneca privirea de pe bord, pe rezervor si imi dau seama, inteleg, ca nu pot altfel. eu nu stiu, nu pot si nu vreau sa pot altfel. e tot ce sunt si ce am.
tot ceea ce ramane cu mine.
imi place ploaia asta, desfranata amanta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu