despre Iron si Folk Frate!

Am vrut sa las un comentariu acestui post. Dar pentru ca au fost prea multe cuvinte de spus, m-am mutat aici.



Despre ce s-a intamplat cu Iron si FolkFrate mi-a fost greu sa scriu.. motiv pentru care am tacut (simplu si logic, nu?).
Marti si miercuri au fost doua zile grele pentru multi dintre aceia care si-au legat.. cel putin obisnuinta, de Iron si de serile de miercuri. Serile alea inseamna mai mult decat ce au scris.. si chiar mai mult decat au aratat prin bratele ridicate la "atat de..." . E un cumul de stari; de la impresia de "radacini", de "familie", de spatiu caruia ii apartii, pana la tonusul senzational la care ne conectati pe toti, atunci cand sunteti pe scena.

Insa, gresesti Mysha. E normal ca oamenii sa intrebe "de ce". Din doua motive de baza.
Unul este acela ca - si nu doar intuiesc, ci stiu asta, in mod concret - raspunsul la intrebarea "de ce?" ar fi putut fi si raspunsul la intrebarea "ce se poate face?". Multi dintre cei care au pus aceasta intrebare - public sau in particular - si-au dorit/ si-ar fi dorit sa se implice in gasirea unei solutii. Pentru ca nimeni nu voia sa lase Folk Frate! sau Iron City sa moara.
Al doilea motiv tine de statutul nostru de membri ai unei societati in care totul merge pe manipulare (nu ma refer la societatea romaneasca, ci la societatea moderna). Astfel ca da, "miscare de marketing" este si ea o concluzie logica.

Am doar un lucru sa il spun celor care se gandesc ca asta a fost o miscare rece si calculata. De fapt nu, sunt doua lucruri.
Intaiul este: nu stiu daca ati mai fi crezut asta daca ati fi fost miercuri langa FolkFrate! si langa Bodi. Daca ati fi vazut umbrele din ochii lor. Daca ati fi vazut lacrimile ascunse. Daca ati fi intuit tacerea.
Si daca ati sti, daca ati sti cu adevarat ca joi noaptea a fost prima oara cand l-am vazut pe Bodi zambind dupa foarte multe saptamani. Un zambet obosit dar sincer, cald, nu un rictus de complezenta.

Si al doilea este simplu: daca Iron City a avut nevoie de o miscare de marketing ca sa se salveze, atunci eu ma bucur ca am putut fi astfel manevrata.
Pentru ca o bucatica din viata mea e acolo.
Si atat.

stare de carte

plang cu spasme si cu muci.

prietenii mei stiu ce inseamna asta. necunoscutilor le recomand sa nici nu intrebe. plang zguduita de o bucurie strasnica.

nu am in niciun fel pofta sa vorbesc despre valoarea stilistica a lui "Oscar şi Tanti Roz" , sau despre subtila lectie de sinceritate a lui Eric-Emmanuel Schmitt.
nu.
nenea asta a scris o poveste, o metafora curata care m-a apucat de umeri si m-a curentat. e o carte personala.
cred cu tarie ca paginile astea sunt profund personale, pentru fiecare dintre noi.

am iarasi un freamat in palme. n-am sa pot explica niciodata cum vine asta, dar eu acolo iubesc. si acolo simt. in carnea palmelor mele. in insula dintre linia vietii si linia inimii.
iti desenez un semn tainic pe tampla si zambesc.

ma ustura ochii, Oscar, dragule. si nu-i frumos pentru un om mare sa se emotioneze asa.. intruna. in plus, plansul deshidrateaza.. ba mai face si riduri.

ia-ma de mana si hai sa asteptam, zapada.
trebuie sa fie ceva frumos si in vremurile astea inghetate.
pana la urma, ai dreptate.

solutia vietii este sa o traiesti.

stare de muzica

http://www.trilulilu.ro/storesrl/631948d3f5f546

Am auzit de ea vorbindu-se intr-un bar ..

- Si chiar nu vrei sa stii cum ma cheama?!
Il simt incurcat si incerc sa nu rad. E foarte sigur de interesul meu pentru el si, cu toate astea, vorbele si gesturile mele nu se leaga.
- La ce mi-ar folosi, intreb pe un ton dramatic, gutural. Sa stiu cum sa te strig? O data? Fixez privirea dincolo de el.
Incet-incet, se pierde orice expresie de pe fata mea. Nici macar nu mint. Desi oricum nu are importanta.
Tace. "Asta s-ar putea chiar sa plece", gandesc. Are ceva senin si bleg in privire.
E un baiat serios. Draci copti, am o trecere teribila la astia seriosi.
Imi ia mana si ma priveste lung... asta vrea sa ma salveze. E o molima.
Toti barbatii seriosi pe care ii intalnesc, vor sa ma salveze.
Sau macar sa cred eu asta.. Ce dracu o fi in capul lor? Ia-le falsa realitate si sunt incapabili sa faca un pas.
Cu baietii astia seriosi, stiu eu un joc. Un joc pe care il duc mai bine decat ei. Un joc la care mereu castig. Si mereu pierd.

Strainii se simt frati iar ea danseaza goala

Ii strang degetele in pumnul meu. Deschid ochii larg. Peretii si umbrele se amesteca, undeva la periferia fixitatii mele.
Imi intind gura spre gura lui. Atat de aproape, incat ii simt si caldura, si nesiguranta. E incurcat. Dar va ceda.
Raman acolo, suspendata intre da si nu. Intre o noapte si o viata.
O secunda. Doua. Trei.
Se repede spre mine, violent si masculin.
Gura lui are gust de vodca. Imi place vodca.
Buze moi; maini de adolescent, tremurande si curioase.
Parfumul, transpiratia, fumul, muzica, alcoolul.
Lumea.
A ales noaptea. Toti aleg noaptea.Chiar si baietii seriosi.
Un joc de lut si carne.
Cer sa plecam. Inca o adresa de amant necunoscut.

***
La ce mi-ar fi folosit sa stiu cum te cheama?

Dimineata, se imbraca si pleaca...



Disclaimer: nu credeti chiar tot ce cititi