Pe Elena Grosa am cunoscut-o astă vară. A fost unul din oamenii mulţi care au pus umărul la un eveniment excepţional care s-a numit Târgul Hand2Hand. O complexă desfăşurare de forţe care a avut ca scop strângerea de fonduri pentru copii de la Mogoşoaia. Nu am să intru în detaliile acestei întâmplări, pentru că nu este scopul textului de faţă.
Am întâlnit-o, cum ziceam, pe Elena în vârtejul unor evenimente care ne-au stors de energie, de uman, de bucurie. Sunt teribil de timidă în preajma oamenilor noi; aşa că modul deschis şi lipsit de rezerve în care m-a luat în primire m-a ajutat. Am lucrat, am râs, am prezentat obiectele de la târg, cot la cot cu ea. Ne-am ascuns de ploaie, i-am dădăcit pe copii, ne-am hlizit, cu sau fără perdea. Am povestit, am fabulat, am visat la rezultatul senzational al muncii noastre. Nicio secundă n-am intuit atunci că femeia energică şi deschisă, maternă şi caldă, ascundea în spatele braţelor deschise o luptă pe care o ducea de una singură.
Lupta Elenei are un nume: Alex.
Mi-e greu să spun dacă Alex – la 7 ani – ştie că acesta este numele lui. El este autist iar eu nu cunosc aproape nimic despre acestă afecţiune.
Mi-aş dori să nu fie nevoie să învăţ niciodată. Aşa cum mi-aş dori enorm pentru Elena ca fiul ei să îi poată spune într-o zi „mama”. Să o îmbrăţişeze conştient. Să râdă, să deseneze, să comunice.
Dorinţa mea dar mai ales dorinţa ei, a prietenei mele, poate deveni realitate doar cu ajutorul vostru.
Povestea detaliată a lui Alex o găsiţi aici: http://alexvreasacomunice.wordpress.com/
Şi tot aici o puteţi încuraja pe Elena în lupta pe care, acum, o duce aproape singură.
Conturile unde puteţi contribui pentru ca Alex să poată spune „mulţumesc” sunt:
Conturi bancare
BANCA UNICREDIT TIRIAC - SUCURSALA VOLUNTARI
RO52BACX0000000 592284000 - LEI
RO25BACX0000000 592284001 - EURO
TITULAR NUTU FLOAREA
Cerşesc cu drag,
a dumneavoastră
A.A
luni, 15 noiembrie 2010
vineri, 12 noiembrie 2010
stare de muzica
Cristina Andries, Stefan Tivodar& Mysha - Te-ai dus (Vijelia)
Asculta mai multe audio diverse
M-am saturat de eternitatile din iubire.
M-am saturat sa cred ca sunt deja la varsta la care marile pasiuni s-au ars. Ca nu mai raman inainte decat patimi de consum, cu aroma de casnic si stabilitate si pe fundal de ceas biologic grabit sa ma strecoare in forma fixa a femeii-mamă de copii si soţ.
Mi s-a luat de "totdeauna" si de "niciodata". De absolutul cu care se ilustreaza povestile de la inceput de viata, care iti raman atarnate de gat. Gardul de sarma electrificat cu care iti protejezi un vis pana il faci scrum. Asa se face ca, dintr-o data, valoarea starilor tale, instensitatea trairilor de atunci ajunge determinata de incrancenarea cu care ramai fixat in poveste.
“Pentru totdeauna”. Pentru care totdeauna, gura mamii lui de cuvant, care nici macar nu-i cel mai lung. Si de ce pentru totdeauna? Si de ce niciodata altcineva? Cum mama dracului s-a intamplat asa, sa ia cineva, cu titlu de proprietate nu doar trecutul tau, dar si viitorul, pentru simplul fapt ca a fost intaiul, ori poate cel mai altfel dintre toti.
Si l-ai iubit. Si te-a iubit. Si ce?!
“Niciodata iubito” a fost doar cantecul care a insotit usa inchisa.
“Promite-mi ca intotdeauna..” a fost doar promisiunea ca nu voi obosi..
Dar uite ca am obosit. Uite ca vreau sa obosesc. O iubire care nu traieste decat din incapatanarea de a nu trada un vis.. cum dracu se mai cheama?
Am futut 11 ani cu absolutizari si idealisme. Am iubit in gol si in plin si, mai ales, mi-am ascuns viata in dulap, langa cutia cu bomboane pentru Craciun, sa nu o irosesc. Sa nu cumva sa patez albul imaculat al sacrificiului meu adolescentin.
Mi s-a luat de eternitati si absolutisme.
Vreau sa cred ca exista in fiecare rasarit un capat de la care poti sa pleci.
Si refuz sa ingenunchiez. Uite asa, de-a dracu.
Asculta mai multe audio diverse
M-am saturat de eternitatile din iubire.
M-am saturat sa cred ca sunt deja la varsta la care marile pasiuni s-au ars. Ca nu mai raman inainte decat patimi de consum, cu aroma de casnic si stabilitate si pe fundal de ceas biologic grabit sa ma strecoare in forma fixa a femeii-mamă de copii si soţ.
Mi s-a luat de "totdeauna" si de "niciodata". De absolutul cu care se ilustreaza povestile de la inceput de viata, care iti raman atarnate de gat. Gardul de sarma electrificat cu care iti protejezi un vis pana il faci scrum. Asa se face ca, dintr-o data, valoarea starilor tale, instensitatea trairilor de atunci ajunge determinata de incrancenarea cu care ramai fixat in poveste.
“Pentru totdeauna”. Pentru care totdeauna, gura mamii lui de cuvant, care nici macar nu-i cel mai lung. Si de ce pentru totdeauna? Si de ce niciodata altcineva? Cum mama dracului s-a intamplat asa, sa ia cineva, cu titlu de proprietate nu doar trecutul tau, dar si viitorul, pentru simplul fapt ca a fost intaiul, ori poate cel mai altfel dintre toti.
Si l-ai iubit. Si te-a iubit. Si ce?!
“Niciodata iubito” a fost doar cantecul care a insotit usa inchisa.
“Promite-mi ca intotdeauna..” a fost doar promisiunea ca nu voi obosi..
Dar uite ca am obosit. Uite ca vreau sa obosesc. O iubire care nu traieste decat din incapatanarea de a nu trada un vis.. cum dracu se mai cheama?
Am futut 11 ani cu absolutizari si idealisme. Am iubit in gol si in plin si, mai ales, mi-am ascuns viata in dulap, langa cutia cu bomboane pentru Craciun, sa nu o irosesc. Sa nu cumva sa patez albul imaculat al sacrificiului meu adolescentin.
Mi s-a luat de eternitati si absolutisme.
Vreau sa cred ca exista in fiecare rasarit un capat de la care poti sa pleci.
Si refuz sa ingenunchiez. Uite asa, de-a dracu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)