Vrei să fii donator? Mai gândeşte-te!

"Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii", aşa zice o vorbă românească şi tare bine zice.

În sătucul ăsta numit România sau, cel puţin, în sătucul numit Bucureşti, facerea de bine e futere de mamă. Dacă vrei să faci ceva bun, fii pregătit. Statul, autorităţile, funcţionarii... totul se răsuceşte din mijloc blocându-ţi calea, terciuindu-ţi nervii, scuipându-ţi în ochi. Să-ţi fie ruşine golanule, ce-i aia "lucru bun", "civilizat", "uman"?!

Vrei să donezi sânge? Nuuu, nu vrei!
Vrei să donezi sânge?! Bineeee, vei regreta!
O să avem noi grijă de tine, dacă te mănâncă în cur să fii cetăţean responsabil!

Vrei să donezi sânge? Cauta tot ce s-a scris vreodata despre asta. Pe internet, acum, repede, pana nu se ratifica ACTA.
Sau sună-i pe nenorociţi, dar nu garantez că informaţiile vor fi complete. O variantă la care autoarea acestui text nu s-a gândit, ar fi să sunaţi vreo 4 zile consecutiv. Încrucişaţi cele 4 opinii obţinute şi poate, POATE ştiţi tot ce e nevoie.


Pe site-ul Institutul Nationa de Transfuzie nu gasiti nimic, în afara de adresele centrelor si numerele de telefon aferente.
Bune şi astea. Revenim la punctul anterior: sunaţi-i pe nenorociţi şi cereţi-le toate informaţiile. Poate aşa se naşte în mintea lor dorinţa de comunicare.

Un alt site cu informatii privind donarea de sange este http://www.doneazasange.ro/. Aici nu pot să înjur prea tare, fiindcă nu cred că pagina de web este finanţată de autorităţile sătucului pe care îl locuim.
Oricum, găsiţi aici mai multe informaţii decât în spaţiul oficial.

NICĂIERI, pe toate paginile privind donarea de sânge, nu scrie că nu poţi trece prin aceasta procedură dacă ai suferit o intervenţie chirurgicală în ultimele 3 luni. NICĂIERI nu scrie că nu ai voie să fi trecut prin intervenţii stomatologice.
(Raţionamentul medicilor: intervenţia chirugicală, anestezia stomatologică, comportă un oarecare risc de contractare a Hepatitei C, care nu poate fi depistată în mai puţin de 3 luni. Este o măsură de siguranţă pentru pacientul primitor). NICAIERI nu e menţionat numărul de zile care trebuie să fi trecut de la ultima menstruaţie.

Nu pot pricepe de ce astfel de condiţionări sunt aşa un secret. Mie mi-a luat 2 ore de aşteptat, ca să plec linistită din centrul de transfuzii, fără să fi donat.

Dar mai am până acolo.
Întâi a trebuit să facem fişa. Corect? Coreeect.
Apoi, urma să trec de examinarea medicală, ca să pot ajunge la scopul vizitei. Despre durată, să nu vorbim.

Am tocit dalele de ciment din holul Institutului de Hematologie, plimbându-mă înainte şi înapoi, urmărind cum zăpada adunată din nămeţii de afară, se infiltra, încet-încet, în ţesătura ghetelor şi, ulterior, în ciorapi.
Am completat ceva fişă, anonimă. Informaţiile de acolo ar fi constituit criterii de eligilitate, însă doar în ochii medicului examinator: tu, un pulete de rând, nu aveai cum ştii dacă te "admite" sau "respinge", în funcţie de răspunsurile alese. Nu rămânea decât să aştepţi. 2 ore în cazul meu.
(genul cretin de moment în viaţă în care regreţi că spui adevărul..)

Cu emoţie mă gândesc şi la madamele doctori şi asistente; considerând că iarna grea şi lipsurile materiale ne-au adus în situaţia nefericită de a ne vinde sângele ne tratau implicit ca pe nişte câini cerşetori.
Una din vacile alea autiste îşi va lua un dos de palma într-o zi...

Să ne înţelegem: nu aştept să-mi cânte nimeni osanale şi nici să-mi pupe careva tălpile (chiar şi aşa, îngheţate cum sunt ele), doar pentru că încerc să duc la capăt un gest civic. Dar mi-aş dori să fi întâlnit puţin respect pentru timpul nostru, al proştilor care venim să ne lasam juma de litru de sânge acolo. Că tot se plâng că nu au donatori.

Dacă vrei să donezi sânge (să fii erou, să salvezi vieţi, cum scrie pe afişele alea motivaţionale), gândeşte-te de două ori. Ia-ţi o zi liberă de la serviciu, dă-le nemernicilor 13 telefoane în care să verifici toate criteriile pe care trebuie să le întruneşti, fă-ţi trei cruci, fereşte-te de pisica neagră şi poate, POATE, reuşeşti şi tu să faci un lucru bun.


Nu vreau să fiu înţeleasă greşit. Nu vreau să tai elanul nimănui.
Dimpotrivă.
Îmi doresc să treceţi pragul Centrelor de Hematologie. Dar informaţi-vă, cu forţa.
Fiindcă acolo nimeni nu e interesat de timpul vostru.

de foame

am visat-o. două drumuri scurte în care - spre deosebire de obişnuintele mele - nu purtam protecţiile de genunchi.
(in paranteză fie pus: nu ştiu ce mesaj trunchiat şi-a dorit inconştientul meu să-mi şoptească. îmi pasă tot mai puţin. îi doresc creierului meu "adânc" să înveţe odată a vorbi aceeaşi limbă cu mine.)

mi-e dor de ea. intens, acut, absolut.
de fricile inevitabile de la începutul fiecărui sezon, când după ce ai visat necontenit fiecare gest, o vezi şi ai impresia că iei totul de la capăt.
şi practic asta faci. şi asta te ţine în viaţă.
de problemele ei, de traficul încins, de şoferii pe care îi injur creativ zilnic, zilnic, zilnic.. de problemele mele care dispar între două semafoare fiindcă viaţa mea are brusc alt rost.

mi-e foame de ea. uman, erotic, transcedental.
de mine atunci când sunt cu ea. PE ea. de cealaltă femeie, ridicată din hibernare. cu ochi care ard. cu palme ce ard.

mi-e pofta de ea. trufaş, umil, statornic.
de drumurile toate. de gropi. de alte înjurături. de tirul care trece pe lângă mine şi îmi taie răsuflarea. fiindcă suntem amândouă atât de mici, dar iată, iată cât de departe am ajuns.
de siguranţele sărite şi de siguranţele de rezervă. de releul meu de semnalizare inconfundabil. de fiecare alimentare şi de fiecare înlocuire a lichidului de frână. de omida mea verde care dansează pe contact.
de asfaltul întins dinainte. de ace de păr, de ghem în stomac. de praf. de transpiraţie, de frig.
de cerul meu. norii mei. harta mea. viaţa mea.

de extazele pe care numai eu le ştiu... şi toţi cei ca mine.

**
port pe glezna stângă un petec din accidentul de acum doi ani.
eroarea de la Cernavodă nu-şi mai are oglindă decât în amintirile mele.
mai păstrez urmele greşelii de pe Shipka doar pe echipament. dar am învins curbele.

port fotografia ei pe un colţ de tablou, la vedere, iar pe-a lui am am agăţat-o la brelocul de la chei; mereu pe drum, cum am promis.
pe amandoi, pe toţi ceilalţi, îi port în suflet.

**
pentru ca iarna să doară mai puţin, ascund din vreme semnele.
nu mai am la vedere decât casca veche, acum de pasager. un print după un instantaneu din altă era. o fotografie cu o prietenă draga, de la o plimbare cu peripeţii.
dar fierb în mine toate gândurile. toate spaimele. toate poftele.

mi-e dor de ea

ca, ca c'est la folie!