sâmbătă, 30 ianuarie 2010

de stat acasa

va lumea prin lunete... o citesc cu varful degetelor.
va veni o vreme cand ii voi sti contururile doar din amintiri.

(...) ea ramase acolo, in intunericul care distrugea sufletele, gandindu-se la o coperta pe care o concepuse pentru jurnalul ei cand avea optsprezece ani. Pe coperta scria:
Nu exista alta viata
Nimeni nu te va ajuta
Esti total singura
Si asa vei fi intotdeauna.

Avea claritatea unei ecuatii si credea ca era adevarat, dar aruncase coperta dupa o luna, pentru ca o deprima prea mult. Era adevarul ei, dar ajuta la fel de mult ca o pelicula subtire de petrol intr-un incendiu in padure. Sa detii adevarul e ca si cum ai avea o bucatica de ciocolata topita in buzunar, era ceva acolo, nu ceva folositor. Sau ca si cum ai purta sosete albastre in loc de sosete galbene dupa ce ai sarit dintr-un zgarie-nori.
N-o ajuta cu nimic, dar avea nevoie de el. Si trebuia sa se fereasca de metafizica si de metafore.
(Tibor Fischer - Imi place sa fiu omorat)


Miranda lui Fischer imi este simpatica. Pe Fischer insusi il gasesc provocator. Si insolent. Si carnal.
Pun lunetele in cutie.
E vremea sa citesc formele.

http://www.youtube.com/watch?v=QEY6_jcrzI8

joi, 28 ianuarie 2010

de ger



chemările au îngheţat suspendate printre crengi.
zdrenţuite, stările au rămas adunate în prag.
visez hibernări imposibile.

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

ninsori

mă topesc într-o aşteptare împăcată.
e iarna iar.
a câta oară?!

valsez static.


orele trec. una câte una.
nu rămân
decât ninsorile
băncile îngheţate
şi porţile spre alte lumi.

marți, 5 ianuarie 2010

tot de primavara



am descoperit The Tiger Lillies.
ma lăfăi în acorduri.
alunec pe un surâs.
fac un nod din sprâncene.
deschid palmele.

de primavara

ma privesc in oglinda si ma intreb daca asta este intr-adevar varsta pe care o am.
firele albe le maschez de mult. (avantajul de a fi femeie).
dar ridurile,
ridurile ochilor,
nu le pot masca.
ma privesc in oglinda,
iris in iris.
zambesc.
da, am varsta pe care o am.