i want my innocence back
universul se sparge
in bucati mici si taioase
dar ce puzzle frumos!
pe la colturile gandurilor
cresc ghiocei.
dar, bine macar..
duminică, 28 februarie 2010
joi, 18 februarie 2010
puncte si balti
daca imping teoria evolutionista dincolo de transeele firescului
ma astept ca maine dimineata
sa ma termin intr-o coada de peste.
pana si lipsa semnelor este un semn in sine...
ce bine ca am intrat in post.
altfel as fi sfarsit in vreo farfurie.
joi, 11 februarie 2010
punct de iarna
promise me
when you'll see a white rose
you'll think of me
petalele de nea uscate.. mici gramajoare de praf si de sare.
iarna se transforma in balti.
oamenii, cand se trec, in ce se transforma?
sa nu ma uiti...
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
de stat acasa
va lumea prin lunete... o citesc cu varful degetelor.
va veni o vreme cand ii voi sti contururile doar din amintiri.
(...) ea ramase acolo, in intunericul care distrugea sufletele, gandindu-se la o coperta pe care o concepuse pentru jurnalul ei cand avea optsprezece ani. Pe coperta scria:
Nu exista alta viata
Nimeni nu te va ajuta
Esti total singura
Si asa vei fi intotdeauna.
Avea claritatea unei ecuatii si credea ca era adevarat, dar aruncase coperta dupa o luna, pentru ca o deprima prea mult. Era adevarul ei, dar ajuta la fel de mult ca o pelicula subtire de petrol intr-un incendiu in padure. Sa detii adevarul e ca si cum ai avea o bucatica de ciocolata topita in buzunar, era ceva acolo, nu ceva folositor. Sau ca si cum ai purta sosete albastre in loc de sosete galbene dupa ce ai sarit dintr-un zgarie-nori.
N-o ajuta cu nimic, dar avea nevoie de el. Si trebuia sa se fereasca de metafizica si de metafore.
(Tibor Fischer - Imi place sa fiu omorat)
Miranda lui Fischer imi este simpatica. Pe Fischer insusi il gasesc provocator. Si insolent. Si carnal.
Pun lunetele in cutie.
E vremea sa citesc formele.
http://www.youtube.com/watch?v=QEY6_jcrzI8
va veni o vreme cand ii voi sti contururile doar din amintiri.
(...) ea ramase acolo, in intunericul care distrugea sufletele, gandindu-se la o coperta pe care o concepuse pentru jurnalul ei cand avea optsprezece ani. Pe coperta scria:
Nu exista alta viata
Nimeni nu te va ajuta
Esti total singura
Si asa vei fi intotdeauna.
Avea claritatea unei ecuatii si credea ca era adevarat, dar aruncase coperta dupa o luna, pentru ca o deprima prea mult. Era adevarul ei, dar ajuta la fel de mult ca o pelicula subtire de petrol intr-un incendiu in padure. Sa detii adevarul e ca si cum ai avea o bucatica de ciocolata topita in buzunar, era ceva acolo, nu ceva folositor. Sau ca si cum ai purta sosete albastre in loc de sosete galbene dupa ce ai sarit dintr-un zgarie-nori.
N-o ajuta cu nimic, dar avea nevoie de el. Si trebuia sa se fereasca de metafizica si de metafore.
(Tibor Fischer - Imi place sa fiu omorat)
Miranda lui Fischer imi este simpatica. Pe Fischer insusi il gasesc provocator. Si insolent. Si carnal.
Pun lunetele in cutie.
E vremea sa citesc formele.
http://www.youtube.com/watch?v=QEY6_jcrzI8
joi, 28 ianuarie 2010
de ger
chemările au îngheţat suspendate printre crengi.
zdrenţuite, stările au rămas adunate în prag.
visez hibernări imposibile.
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
ninsori
mă topesc într-o aşteptare împăcată.
e iarna iar.
a câta oară?!
valsez static.
orele trec. una câte una.
nu rămân
decât ninsorile
băncile îngheţate
şi porţile spre alte lumi.
e iarna iar.
a câta oară?!
valsez static.
orele trec. una câte una.
nu rămân
decât ninsorile
băncile îngheţate
şi porţile spre alte lumi.
marți, 5 ianuarie 2010
tot de primavara
am descoperit The Tiger Lillies.
ma lăfăi în acorduri.
alunec pe un surâs.
fac un nod din sprâncene.
deschid palmele.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)