luni, 29 februarie 2016

Două puncte: cine-aș fi dac-aș ști

Intru în ambulanță ca la mama acasă și în regie ca la mine-n dormitor.
Respir hocheiul ca și cum aș trăi doar cu supradoză de adrenalină.
Urc pe motocicletă ca pe o atelă metalică fără de care nu știu să trăiesc.
Sufletul meu a înglobat rând pe rând toate lucrurile menite să mă întregească. E o familiaritate în tot ceea ce mă face fericită, în tot ceea ce mă definește și mă consumă, deopotrivă.

E un fel de acasă în toate. Și nu știu încă dacă e bine sau e rău.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu