marți, 25 septembrie 2012

Anxietăţi de noapte

Uneori, plec la drum cu un tremur imens în suflet.

Îmi simt carnea amorțită și gleznele moi. Și-un plâns răscolitor îmi dă târcoale. M-aș așeza pe bordură. Aş îmbrăţişa roata faţă. Aş strânge-o strâns, strâns, să-i plesnească etrierul. Şi-aş plânge-o de parcă ar ascunde în spatele discului tot sensul meu şi acolo, sub praful de sub aripă, ar sta vreun blestem de vrăjitoare rea.

Îmi fermentează spaimele în suflet. Anxietăţi putrede care nu-şi găsesc locul se învârt neobosit prin minţile mele. Bezna, asfaltul liber, gropile ascunse. Ceaţa. Frigul toamnei. Tremurul de-afară şi tremurul din lăuntru.
Inseparabile.

Groaza unui ultim drum.
Sau nici măcar.

Groaza pur şi simplu. Semiparalizia gândurilor.
Fiecare semafor roşu mă obligă la eforturi supraomeneşti de a ţine motorul pe picioare.
Articulaţiile gumate dau să mă trădeze în fiecare clipă.

Frica implacabilă.
Frica absolută.
Groza.
Drumul.
Nesfârşitul drum.

..no matter what i do,
i can't change what happened..



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu