vineri, 12 noiembrie 2010

stare de muzica

Cristina Andries, Stefan Tivodar& Mysha - Te-ai dus (Vijelia)

Asculta mai multe audio diverse


M-am saturat de eternitatile din iubire.

M-am saturat sa cred ca sunt deja la varsta la care marile pasiuni s-au ars. Ca nu mai raman inainte decat patimi de consum, cu aroma de casnic si stabilitate si pe fundal de ceas biologic grabit sa ma strecoare in forma fixa a femeii-mamă de copii si soţ.

Mi s-a luat de "totdeauna" si de "niciodata". De absolutul cu care se ilustreaza povestile de la inceput de viata, care iti raman atarnate de gat. Gardul de sarma electrificat cu care iti protejezi un vis pana il faci scrum. Asa se face ca, dintr-o data, valoarea starilor tale, instensitatea trairilor de atunci ajunge determinata de incrancenarea cu care ramai fixat in poveste.

“Pentru totdeauna”. Pentru care totdeauna, gura mamii lui de cuvant, care nici macar nu-i cel mai lung. Si de ce pentru totdeauna? Si de ce niciodata altcineva? Cum mama dracului s-a intamplat asa, sa ia cineva, cu titlu de proprietate nu doar trecutul tau, dar si viitorul, pentru simplul fapt ca a fost intaiul, ori poate cel mai altfel dintre toti.

Si l-ai iubit. Si te-a iubit. Si ce?!

“Niciodata iubito” a fost doar cantecul care a insotit usa inchisa.

“Promite-mi ca intotdeauna..” a fost doar promisiunea ca nu voi obosi..

Dar uite ca am obosit. Uite ca vreau sa obosesc. O iubire care nu traieste decat din incapatanarea de a nu trada un vis.. cum dracu se mai cheama?

Am futut 11 ani cu absolutizari si idealisme. Am iubit in gol si in plin si, mai ales, mi-am ascuns viata in dulap, langa cutia cu bomboane pentru Craciun, sa nu o irosesc. Sa nu cumva sa patez albul imaculat al sacrificiului meu adolescentin.


Mi s-a luat de eternitati si absolutisme.
Vreau sa cred ca exista in fiecare rasarit un capat de la care poti sa pleci.
Si refuz sa ingenunchiez. Uite asa, de-a dracu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu