de calm

Pentru a respecta echilibrul cosmic, trebuie musai sa scriu doua vorbe despre meciul care m-a apropiat mai mult decat oricand de un atac cerebral.


Deci.. dupa ce scriu toate rautatile si mizeriile din nota de ieri - absolut meritate, ba chiar băgând sub preş nişte aspecte..

ieri.. o zbughesc din şedinţă (ocazie cu care afla si colegii/ şefii mei unde plec eu cand "am treaba") şi mă cărăbănesc spre patinoar.

Ajung fix la inceputul ultimei pauze, intru zglobie, ca la mama pe tarla si aproape ca ii sar in brate femeii de la paza.

"Cu cat o încasăm?", intreb plina de optimism. Femeia isi arunca cu lene ochii in rucsacul meu, mai mult de dragul jandarmilor care ne analizau din toate unghiurile."Deocamdata merge", imi raspunde iar eu vad un 2-0 cat China pe tabela!

Încep să ţopăi printre jandarmi, jucand şotronul in drum spre locul meu din patinoar.

Repriza a treia de ieri.. a fost.. de parca toata echipa a trecut de la infuzii de lavanda la injectii cu redbull.


In primul rand, parca s-au stabilizat liniile. S-au potolit cu experimentele.. iar acum baietii au intrat intr-o faza mai avansata a relatiei lor.. (stiu, o sa mi-o iau pentru rautatile astea :)) )

Am gasit un Szabolcs Molnar - argint-viu, care a arat gheaţa, in toate directiile, un Luşneac cu niste recuperări senzationale şi nişte interventii in aparare deştepte foc. Un Alexandru Munteanu extrem de muncitor, de prezent, de inspirat. Imi place mult puştiul, cum dracu' de nu l-am vazut pana acum?!

Un Mike Forgie.. cu tirul reglat, care l-a lasat pe Polc in genunchi, cu crosa cazuta pe gheata.

Un meci in care am ros la guma de mestecat cu furie. O repriza a treia in care Brasovului i-a luat 15 minute să egaleze..

in care mi-am ros unghiile, degetele, minţile..

A fost senzational sa ii văd in repriza suplimentara cum se infig in apărarea braşoveană.. si nu se lasă!

După o actiune ratata prosteşte, Lupaşcu şi-a plătit datoria: pasa la Forgie a fost ce trebuia, iar şutul canadianului - fara echivoc.

Uite.. d-aia îi iubesc io pe băieţii ăştia.. ca îmi dau mai multe emoţii decât a reuşit un batalion de iubiţi. (ştiu.. provoc universul :)) )

Si uite asa e 1 - 1 in semifinale. Şi uite ca am iar un ranjet senin pe faţa, cand imi amintesc..



P.S. ca sa spun adevarul pana la capat: Catrinoi a avut o seara excelenta si niste interventii.. oau!