drum bun, Răducule

mda.

mă tot muncesc de multe zile să îmi dezleg vorbele din gât şi să-ţi zic vreo două.
m-aş certa cu tine până la Constanţa şi înapoi.. dacă ar mai avea vreun sens.
dar n-are.

şi în plus.. m-ai întreba mirat şi senin: "ce-ai fată?"
şi-ai avea şi tu dreptatea ta.

nu mă împac cu asta.
niciunul dintre noi nu se împacă.

dar pe noi nu ne-a întrebat nimeni.

te tot aud. îmi suni în cap. "hai, fată, c-o să fie bine". "iartă-l, fată, că te iubeşte". a trebuit să treacă aproape un an ca să îţi dau dreptate.
şi nici n-am apucat să-ţi zic.
am făcut să-mi fie linişte.
şi fac să îmi fie senin.
nu e minunat?

nu mă împac, bă, agasantule, dar nu mă întreabă nimeni, gura mamii ei de soartă..

m-am gândit o vreme că.. nu-mi rămâne decât să învăţ ce e de învăţat. şi tu ai lăsat nişte lecţii..
ce de doi lei pare. în toată povestea asta mizerabilă, nu-mi rămâne decât să trăiesc.
nu ne rămine decât să trăim.

îţi promit că n-o să-mi fut viaţa.
îţi promit că o să trăiesc frumos.
că nu o să uit. că nu o să las timpul să treacă.
a trecut prea mult.
mi-ai spus cândva..

o să continuu să greşesc.. aşa, artistic cum ştiu eu. şi-au să mă doară nesăbuinţele mele, am să sufăr ca un câne bleg şi cred c-am să te fac să râzi cu toate prostiile mele.. dar nu am să mai las timpul să treacă.

drum bun, bă.
zice lumea că se împlini timpul. că o iei în zbor spre altfel de asfalt.
că o să ne priveşti de sus.

dar tot nu te lăsăm să pleci de tot.
o să te iau cu mine prin toate hârtoapele prin care o să bag buburuza. şi prin toate ploile. şi prin toate seninurile. şi prin toate apusurile.
să vezi, tu, numai.. aşteaptă un pic. să vezi tu aventuri.
o să mergi pe atâtea mobre în acelaşi timp că o să îţi vâjâie capul.

drum bun, Răducule.
o să rămâi mereu aproape de noi.